miercuri, 20 iunie 2012

Paradoxul vremurilor noastre




Avem case tot mai mari, dar familiile ne sunt tot mai mici,
Mai mult confort, dar mai puţin timp.
Avem mai multe diplome, dar mai puţină raţiune;
mai multă ştiinţă, dar mai puţină judecată;
mai mulţi experţi, dar şi mai multe probleme;
mai multe medicamente, dar sănătate mai precară.

Am fost până la Lună şi înapoi,
dar ne e greu să traversăm strada
ca să-l cunoaştem pe noul vecin.

Am fabricat computere tot mai puternice
care stochează tot mai multă informaţie
ce se distribuie în mai multe copii ca niciodată,
şi, totuşi, comunicăm mai puţin.

Excelăm în cantitate
şi neglijăm calitatea.

Acestea sunt vremurile fast food-ului
şi ale digestiei lente;
ale oamenilor înalţi la stat
dar scurţi la suflet,
a profiturilor consistente şi a relaţiilor umane superficiale.

Este vremea când se pun multe în fereastră,
dar casa e goală.

Sfinţia Sa, al XIV-lea Dalai Lama

Help ICR



Semnați petiția Contestarea OUG cu privire la funcționarea Institutului Cultural Român !!!

Este singura instituție care susține cu adevarat artiștii și intelectualii independenți, iar acum se află în pericolul de a deveni politizată!
Dacă susțineți artiștii români, susțineți ICR!

Realizări ICR în 2011:  - 859 evenimente organizate deinstitutele culturale romanești
                                           din străinătate 
                                   - 2 680 000 persoane din afara României au participat la
                                          evenimentele ICR
                                   - 2 670 artiști și personalități culturale au luat parte la evenimente
                                          desfășurate de ICR în străinătate
             

Câteva articole relevante  - ICR e pentru artiști, ci nu pentru țară
                                          Cum să distrugi o instituție care funcționează brici
                                          Regizorii atacă dur guvernul Ponta, pe tema ICR
                               


       

sâmbătă, 16 iunie 2012

Melancholia...




Swinging in the backyard
Pull up in your fast car
Whistling my name

Open up a beer
And you say get over here
And play a video game

I'm in his favorite sun dress
Watching me get undressed
Take that body downtown

I say you the bestest
Lean in for a big kiss
Put his favorite perfume on

Go play a video game

It's you, it's you, it's all for you
Everything I do
I tell you all the time
Heaven is a place on earth with you
Tell me all the things you want to do
I heard that you like the bad girls
Honey, is that true?
It's better than I ever even knew
They say that the world was built for two
Only worth living if somebody is loving you
Baby now you do

Singing in the old bars
Swinging with the old stars
Living for the fame

Kissing in the blue dark
Playing pool and wild darts
Video games

He holds me in his big arms
Drunk and I am seeing stars
This is all I think of

Watching all our friends fall
In and out of Old Paul's
This is my idea of fun
Playing video games

It's you, it's you, it's all for you
Everything I do
I tell you all the time
Heaven is a place on earth with you
Tell me all the things you want to do
I heard that you like the bad girls
Honey, is that true?
It's better than I ever even knew
They say that the world was built for two
Only worth living if somebody is loving you
Baby now you do

It's you, it's you, it's all for you
Everything I do
I tell you all the time
Heaven is a place on earth with you
Tell me all the things you want to do
I heard that you like the bad girls
Honey, is that true?
It's better than I ever even knew
They say that the world was built for two
Only worth living if somebody is loving you
Baby now you do


Recomandare, dacă împărtășiți starea:

Melancholia - Lars von Trier
Up in the Air - Jason Reitman
Garden State - Zach Braff


I can barely conceive of a type of beauty in which there is no melancholy.  Charles Baudelaire


marți, 12 iunie 2012

Întrebarea zilei...





How can a woman be expected to be happy with a man who insists on treating her as if she were a perfectly normal human being?       Oscar Wilde


   Există unicorni? :)

luni, 11 iunie 2012

Care-i graba?



    Am realizat că nu mai am răbdare...
    La asta trebuie să mă mai gândesc până găsesc soluțía...

 


The two most powerful warriors are patience and time.   Leo Nikolaevich Tolstoy

duminică, 10 iunie 2012

No wonder our perception of beauty is distorted!





                                 Enjoy the power and beauty of your youth; oh nevermind; you will not 
                               understand the power and beauty of your youth until they have faded. 
                               But trust me, in 20 years you’ll look back at photos of yourself and 
                               recall in a way you can’t grasp now how much possibility lay before 
                               you and how fabulous you really looked….You’re not as fat as you 
                               imagine.
                                                                                               Baz Luhrmann

sâmbătă, 9 iunie 2012

Optimistă sau pesimistă?

  Ești optimistă sau pesimistă? Vezi jumătatea plină a paharului sau cea goală? Îți plac provocările sau te ferești de ele?

  Știai că ne formăm ca optimiști sau pesimiști în primul an de viață?
 
  Contrar lui Freud, care susține că primii cinci ani de viață sunt esențiali pentru dezvoltarea personalității, Erik Erikson aduce în atenție o altă perspectivă. El crede că personalitatea omului se dezvoltă încontinuu de la naștere până la moarte și că este modelată, cu fiecare etapă a vieții, de câte o criză psihosocială. Aceste crize, în număr de opt, apar din conflictul  între posibilitățile de relaționare ale individului și cerințele mediului social.

   Prima criză de acest gen apare în perioada infantilă (0-1 ani). Nevoia principală a copilului, în această perioadă, este de a se simți în siguranță și mama este principala responsabilă de satisfacerea ei. Ea trebuie să asigure un mediu de creștere și îngrijire maximal securizant din punct de vedere afectiv și astfel, copilul, simțindu-se în siguranță, capătă curajul de a cunoaște lumea, de a o explora în mod deschis, și se formează ca optimist. În caz contrar, dacă mediul de creștere este inconsistent, inadecvat și copilul are parte de o îngrijire înstrăinată, el percepe mediul exterior ca pe o amenințare și se formează ca pesimist.

   La această vârstă nu este capabil de conștientizarea eului. Astfel, un copil nu face diferența între el și mama, el și mediul înconjurător. Acest lucru, împreună cu constanta grijă și afecțiune a mamei, îi dau un sentiment de atotputernicie. Până la vârsta de un an suntem proprii noștri dumnezei. Nu facem nimic și ni se îndeplinesc toate dorințele. Tare, nu?
   
   Pe măsură ce creștem, începem să conștientizăm ce se întâmplă în jurul nostru: nu suntem tot una cu mama, cu scaunul pe care stăm, cu pătuțul în care dormim. Apoi începem să vedem că există limite, reguli, că suntem băieți sau fetițe, începem să cunoaștem din ce în ce mai mult lumea în care am ajuns. Din acest motiv, sentimentul de atotputernicie începe să pălească, realizăm că nu putem face orice, oricând și că nu mai este cineva mereu acolo să ne satisfacă nevoile. Astfel trebuie sa ne descurcăm singuri. Este o revelație dureroasă la această vârstă fragedă și, din felul în care o suportăm, începem să ne câștigăm ușor autonomia. Dacă părinții nu susțin nevoia de cunoaștere, de explorare la acestă vârstă, și copilul se dezvoltă într-un mediu critic și descurajant, el riscă să devină dependent și nesigur pe el. În primii ani de viață, părinții joacă un rol crucial, care ne influentează opiniile, trăirile, deciziile pe parcursul întregii vieți.

   Ca o reminiscență a perioadei infantile, în care totul era posibil, mulți copii dezvoltă fascinația pentru super eroi. Din acest motiv am fost obsedați de Barbie, X-man, Spiderman etc. sau am crezut până la o anumită vârstă că avem puteri supraomenești. 

   Subconștientul nostru nu uită nimic și aduce mereu în prezent carențele copilăriei. Ar merita să refletezi puțin asupra copilăriei tale, nu? Poate ai descoperi fix acei monstruleți care nu te lasă să fii TU! 


What seems to us as bitter trials are often blessings in disguise.  -  Oscar Wilde